Da Milazzo a Bronte non solo pistacchio

Sab, 10/08/2013 - 20:20
briganti/ L’attu risorgimentu... quando èeramu u nord! Il Piemonte, il lombardo e i mille cornuti. Quinta parte

U 25 lugliu 1860 Milazzo cadìa ‘nte mani di garibaldini, i truppi borbonichi furu stipati ‘nta na para i navi e inviati fora da Sicilia, pe’ non disturbari i trattativi oscuri tra u Piemonti, l’Inghilterra e tutti i nobili siciliani chi potìanu trarri benificiu da (mala)unità d’Ita(g)lia. E quindi a pedina bionda cumandata dì mazzetti inglesi, signor menza ricchia Caribbardu, si facìa cridiri a tutti ca stava liberandu nu regnu (chi era unitu du 1130!), chigliu delle due sicilie, e ca era megghiu pe nui , ex duo siciliani, u ‘ndi annettimu ò Piemonti, pecchì ‘ndi dava libertà e giustizia (e si vitti…!). E Caribbardu s’affidìu u ‘rriva a Messina u 27 lugliu e poi puru a Siracusa, pecchì ‘ndavìa stipulatu nu pattu cù generali borbonicu Clary aundi chistu urtimu si impegnava u caccia pe’ fora tutti i truppi a pattu ca Caribbardu non distruggìa i città siciliani, e i ccà già si potìa capisciri ca i sarzizzi e u vinu da sira prima ‘nci ‘ndavìanu fattu assai mali a Clary, oppuru ca cocchiùnu u ‘ndavia linchiùtu i sordi pemmu sbarìja i ‘ssa manera, pecchì i sordati da corona borbonica eranu quasi 12000 e i garibardini 10000 e potìanu combattiri, si u generali volìa. Ma così non fu, pecchì i sordi fannu a felicità i cui sì pigghia, ‘nta stu casu i Clary, ma non ficiru i certu a nostra.  Caribbardu stessu si ‘ndavìa proclamatu dittaturi (e dicimma tuttu), e si calau ‘nta parti emettendu u 2 giugnu 1860 nu decretu aùndi promettìa soccorsu ‘e bisognosi e a tantu attesa divisioni di terri, decretu emanatu già dì Borbone però mai attuatu pecchì a nobiltà latifondista volìa u menteni i privilegi soi, e po’ stessu motivu passau dà parti dù Piemonte. I contadini vittiru na speranza i riscattu dì soprusi subìti ‘nta tutta a vita, pensaru ca ‘ndavìa arrivatu u momentu da libertà e dà resa di cunti. U dui agostu pigghiaru i coltelli e ficiru piazza pulita i 16 ricchi gridandu “abbassu i cappelli!”, e mentri i sgozzavanu ‘nci ricordavanu tutti i sofferenzi chi ‘nci ‘ndavìanu fattu patìri. U notaiu du paisi fu sgozzatu davandi l’occhi du figghiu picciulu, e puru igliu fu ammazzatu cù penseru ca diventava a sua volta notaiu. U preti fu ammazzatu cù penzeru ca ‘ndavia a panza china i l’osti mentri igli morìanu i fami. Masculi e fimmini ‘nzemi si ficiru giudici i tutti e ficiru giustizia a modu loru. A sira ‘nto paìsi ‘ndavia silenziu pecchì s’à ‘ndavìanu fujùtu ‘nte muntagni. Caribbardu mandau a Nino Bixio pemmu rimenti ordini e a prima cosa chi fici fu pigghiari i primi 5 perzuni ‘nta strata e mì fucila. ‘Ndavia puru u “scemu du paìsi”, tali Nunzio Ciraldo Fraiunco dettu il matto, appuntu , chi capitava i gglià pe’ casu, canticchiando… A matina du 10 agostu furu misi ‘o muru tutti e 5, e Nino Bixio detti l’ordini. Ma 4 supa 5 furu ammazzati, ca u scemu du paìsi nugliu s’affidìu mu mmazza.
Quindi a buona anima du Generale Bixio s’avvicinau ‘o poveru Nunziu, cacciau a pistola e  u friddau igliu stessu. I chigliu momentu i siciliani a Bixio u chiamaru “a bestia”, però cu sapi pecchì ‘nci costruimma statue e statuette ‘nte piazzi, ‘nci dedicamma vie i certi paisi.
A storia vorzi accussi, e a storia ‘nda cuntaru i vincitori, e infatti si scordaru u ‘ndi cuntanu tuttu.

Autore: 
Brigantessa Serena Iannopollo
Rubrica: 

Notizie correlate

I russi scoprono la cucina calabrese

Mar, 05/11/2013 - 19:39
C’è un’interessante iniziativa che circola in questi giorni in alcuni dei luoghi più rappresentativi della nostra regione che vede coinvolti due grandi operatori della ristorazione calabrese e la titolare di un’importante scuola russa, la “Pinch of Cinnamon”.

Pagine